Astept ivirea primaverii. Cat timp a trecut? Intensitatea asteptarii a dilatat timpul la dimensiuni nebanuite.Fiecare clipa in care nu soseste ma poarta in necuprinsul durerii pana la istovire. Durere fara contur, pe care nu pot sa o definesc. Simt ca nu-i departe. Stiu ca a sosit. Il simt in sufletul meu, cu ochii mintii. Primavara, viata, timp, durere, asteptare...

M-a mintit?

Nu. El nu minte. Il simt inlantuit, zbuciumandu-se, incercand sa rupa lacatele cu care a fost inchis. Il astept si simt ca va veni sa imi acopere timpul cu trupul lui. Spala-mi sufletul cu mangaierile tale. Priveste-ma, strange-ma langa tine si spune-mi ca nimic nu s-a schimbat.

Azi esti aici, sunt aici...Azi, uita timpul din urma si lasa-l pe cel ce urmeaza. Ia-ma cu tine si bucura-te de clipa, ca de o vesnicie. Bucura-te de mine. Ia-ma, umple-ti palmele si soarbe licoarea uitarii de sine. Dormi si trezeste-te ca sa ma descoperi. Sunt tot aici, langa tine. Mereu aici, mereu langa tine, pana cand mana, care se numeste destin, va dezvalui misterul ultimei cautari...