Timp

Ventilatorul scrasneste amorf, zdrobind aerul in morisca-i turbata. Va peste trupul incins de iubire.

"Unde esti tu??"

"Aici." imi spuneai la fiecare intrebare.

Sunetul glasului tau venea prin incaperi, ratacind fara nume. Era panica in el si-n toata suflarea peretilor. Si iar intrebam: "Unde esti tu?"

Raspunsul pulveriza spatiile certitudinii, confirmand: "Sunt aici."

Te simteam tremurand, cu mana intinsa, vibrand ca o vioara, cu intr-o suprema asteptare sub arcusul timpului. Si ma bucuram. Nici nu trebuia sa te mai intreb. Te simteam. Traiam in spatii pline de sunetul raspunsurilor tale. Traiam in spatii cu aromele trupului tau.

E noapte...La geam se opreste ochiul tau, iscodindu-mi somnul. E noapte si trupul meu canta o chemare salbatica. E noapte si timpul se umfla chinuind in secunde ce mor prin colturile triste in care ma imprastii. Nici un cuvant nu te indoaie. In mladierile tale coboara gandul meu leganandu-se ca o trestie pe malul unui lac fara sfarsit.

"Da-mi mana. Da foc secundelor uscate. In par iti vor muri zeci de secunde. Si moartea lor va fi aroma pentru zei. Iar zeii vor fi visele noastre comune..."

Aer sfasiat. vantul iscat de ventilator coboara peste mine.Sau urca. Nimeni nu stie precis.

Sigura ramane doar vocea ta. Ea urca pana la mine. Doar stau la penultimul etaj. Pasari imi striga prin noapte. Nu-mi pasa. Voi trece prin viata asa cum trec secundele-aprinse prin trupul tau; tu n-ai fugit...

Acum sunt granit incendiat. Si sunt lava si curg catre tine. Si curg...Din soare cobor in ochii tai sa-ti aduc lumina. Stralucitor, ochii se roaga pentru mine. Iar trupul se zbate in timp surazand " Ia-ma cu tine".

Nu-i clipa de risipa. Te iau cu sufletul meu si ma cufund in tine. Si fug. Si alerg...

"Cine invinge?" Inving cei care cred. Iar eu cred. In calea mea trandafirii isi leapada spinii. Iar floarea este a noastra, asa cum am vazut-o dintotdeauna...