E adevarat ca oricine primeste o viata, ramane dator cu o moarte. E adevarat ca bucuria venirii se plateste doar cu tristetea plecarii. E adevarat ce-a spus Poetul, ca suntem umbre si scurta noastra viata o intregeste-un somn.
Ne spunem acest fel de ganduri cu mintea, cu vorba. Dar cand ni se intampla sa pierdem pe cineva drag, nimic din toate acestea nu mai sunt adevarate, raman doar durerea, neputinta, disperarea bietului om, care este fiecare din noi. Si atunci, plange fiecare in felul lui. Si plansul acesta e ca o boala, ne trece greu, in timp, pentru ca plecarea e reala, urata, hidoasa, nu mai ramane nimic de spus, doar de plans...
duminică, 31 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu